Din coltul investitorului (31): 2+2 pot face 7, daca asa vrea CEO-ul
Liderul comunica la nivel tehnic si uman. Daca va intrebati de ce in unele organizatii seniorii sunt in pozitii de conducere, desi au (poate — pentru ca in unele startup-uri liderii au pornit de jos si au trecut singuri prin toate pozitiile, uneori desfasurand simultan activitati specifice mai multor roluri) abilitati tehnice inferioare multor angajati, este pentru ca ei poseda inteligenta emotionala (EQ) — pe care angajatii nu si-au dezvoltat-o (inca). Majoritatea firmelor angajeaza in baza abilitatilor si inteligentei specifice/necesare unor sarcini (IQ), dar promovarea are loc pe baza EQ-ului.
Atitudinea angajatilor, ca si a elevilor, este aceea de a da raspunsul corect, ceea ce inseamna ca au dreptate. De ex., daca intrebi o persoana ‚cat fac 2+2?’, (probabil) o sa raspunda ‚4’. Daca raspunsul e altul, o sa invete din greseala si va deveni mai bun; dorinta este sa aiba dreptate data viitoare, cand cineva repeta intrebarea.
Pe masura ce angajatul progreseaza in cariera, fie trece intr-un rol de management sau intra din ce in ce mai mult in contact cu cei din pozitiile de conducere. Activitatea ei/lui are de-a face cu luarea deciziilor. In acest nou rol, insa, dorinta de a avea dreptate poate interveni in calea celei de a fi eficient.
Daca CEO-ul spune ‚2+2=7’, angajatul poate raspunde ineficient sau eficient. Astfel, daca cel din urma raspunde ceva de genul ‚N-ai dreptate, 2+2 cu siguranta nu fac 7, ci 4’, ofera un raspuns ineficient. Desi raspunsul este cel corect, modul in care l-a formulat desconsidera nivelul ierarhic. Cand ‚contesti’ pozitia, deci autoritatea, CEO-ului sau a oricarei persoane intr-o pozitie de conducere, acestia te vor considera o amenintare si, drept urmare, vor actiona in sensul protejarii.
Cuvintele care dor, in raspunsul dat, sunt ‚n-ai dreptate’ si ‚cu siguranta’. In cele mai multe firme (sau asa cum e normal), exista numai o singura persoana care decide ce este corect sau gresit; e si-o vorba, ‚boss-ul are intotdeauna dreptate’. Cand ii spui CEO-ului ca n-are dreptate, de fapt ii contesti pozitia si te pui intr-o pozitie de superioritate; o/il provoci. Mai mult, mentiunea ‚cu siguranta’ intareste atitudinea de aroganta; si nici macar nu era necesara, mesajul fiind clar… Adaugand-o insa, angajatul pune superiorul, mai mult sau mai putin voit/subtil, in pozitie inferioara.
Acum, daca CEO-ul este idiot, chiar nu-ti place si vrei sa pui umarul sa fie dat afara, comunicarea angajatului este onesta — si vezi ce iese… De multe ori, insa, oamenii ii ofenseaza pe altii neintentionat (au mai putina sofisticare emotionala) sau fara a ‚gandi’ pe deplin furtuna pe care o pot provoca. Oricum, indiferent de intentii, prin raspunsul dat de angajat, paguba este provocata.
Raspunsul eficient, la aceeasi intrebare, ar putea fi ‚cand calculez 2+2 mie-mi da un raspuns diferit… 4’ si se poate completa cu ‚am gresit undeva?’. Acest raspuns nu escaladeaza intensitatea emotionala a schimbului de replici si aduce provocarii dinamica. Cuvantul cheie este ‚diferit’. O sa ramaneti surprinsi, dar cei mai multi sunt atenti, cand discuta cu CEO-ul, la modul in care-si formuleaza raspunsurile.
In consecinta, dezvoltati-va EQ-ul.
(aceasta este o interpretare a articolului Being Right vs. Being Effective, scris de Victor Cheng — caseinterview.com)
