Pastila zilei #213: Relicvă sau bionic
Telefonul din buzunar, o cărămidă netedă, te apasă. Sună, un țipăt strident în liniștea barului. Răspunzi, vocea-ți-e groasă. Cuvinte scurte și tăiate. Închizi, iar liniștea devine apăsătoare din nou. Dincolo de cameră, o licărire de lumină îți atrage privirea. O tânără, cu ochii care strălucesc în lumina slabă, vorbește în aer. Degetele ei dansează nevăzute, iar lumea răspunde pe ecran, un limbaj pe care nu-l înțelegi.
Ei, tinerii, vorbesc despre progres. Telefoanele lor sunt mai mult decât telefoane, mințile lor legate de mașini nevăzute. Se augumentează singuri, acești bionici, gândurile lor sunt mai rapide, aria lor de acțiune mai vastă.
Strângi telefonul în pumn, o mângâiere rece. Aici, în acest colț slab luminat, ești o relicvă, un neanderthalian cu o piatră fancy. Lumea se învârte mai repede și te întrebi, cu o durere surdă, dacă acel singur apel a fost ultima conexiune pe care o vei face vreodată cu un om.
