Pastila zilei #219: Cât valorează un zâmbet în PIB?
Cât valorează un zâmbet? Cât de mult valorează pasiunea unui/unei barista care îți pregătește cafeaua, emoția artistului, sudoarea sportivului? Cât valorează torsul pisicii? Cum pot încadra toate acestea într-un sistem economic bazat aproape exclusiv pe PIB? Și, în orice caz, chiar și pentru cei care se gândesc doar la PIB dpdv economic si financiar, cu siguranță nu poate fi trecut cu vederea faptul că sportul, cultura, turismul și cateringul reprezintă o parte nu de neglijat a PIB-ului.
Nu voi comenta acum actele prim-ministrului, nu voi scrie despre guvern sau opoziție și nici nu voi improviza prea mult.
Ocupându-mă cu modul de îmbinare a economiei, tehnologiei si antreprenoriatului, îmi pun deseori problema necesității revizuirii (depășirii?) unui sistem de valori economice care se bazează aproape exclusiv, din păcate, pe PIB.
Economiștii se ocupă de asta de ani de zile și problema nu este banală. Astăzi vreau să scriu, în schimb, despre tot ceea ce, după cum spune o reclamă cunoscută, nu are preț.
Te-ai gândit vreodată la lumea care se ascunde în spatele cafelei? Povești despre cultivatori, prăjitori, familii și mari grupuri de afaceri, dar și povești despre mașini de cafea exportate în toată lumea, piese de schimb, import si taxe, logistica… Într-o clipă, la o ceașcă de cafea, putem vorbi despre industrie sau tehnologie, transporturi; și toate acestea sunt cifre importante pentru PIB.
Ceea ce nu poate fi calculat în PIB, însă, este zâmbetul baristei sau inima făcută cu lapte în timp ce mai beau încă un cappuccino, citind fel de fel pe net.
Nici măcar fericirea și acel sentiment de bine pe care ne-o oferă dansul, muzica, cinematograful, teatrul, o mancare buna și un pahar cu vin nu sunt incluse în PIB. Emoțiile celor de pe scenă și ale celor din public nu intră în calculul PIB-ului, dar sunt foarte clare pentru noi toți. Și, în orice caz, sunt alte bucăți din PIB.
Pentru muncă, pasiune și atitudine mentală călătoresc adesea: oamenilor le place în străinătate, toată lumea vrea să vină să viziteze Gradina Domnului, Cetatea Tomis, marea… să învețe despre cultura și arta locală, cafea, vin și mâncare. Apoi, vine sportul, care, pe lângă faptul că este cunoscut la nivell de Hagi, în întreaga lume, pe lângă faptul că ne face să ne înveselim la olimpiade, ne face și să rămânem sănătoși, poate chiar sa prevenim bolile.
Toate aceste sectoare, pe care le putem reprezenta ca cifre din PIB-ul nostru, se află acum în dificultate serioasă.
Dar adevărata problemă este că nu sunt numere. Sunt oameni.
Oameni adevărați, buni, visători, antreprenori, sportivi, bucătari, barmani, cântăreți, regizori, actori, dansatori, savanți, istorici, tehnicieni în iluminat, muncitori, angajați și manageri de teatre, profesori de înot, arte marțiale, yoga sau alte discipline sportive, proprietari de săli de sport, chelneri și mașini de spălat vase și am putea continua ore întregi.
Toți oamenii buni care au făcut și fac lucrurile bine, oameni care cu siguranță nu ies să spargă geamurile sau sa urle.
În mod clar, în fiecare domeniu al cunoașterii umane există cei drepti, cei deștepți și cei care sunt necinstiți și aceștia trebuie loviți și sancționați aspru, dar pentru erorile, viclenia sau necinstea unor foarte puțini, nu toată lumea trebuie sa plăteasca.
Torsul pisicii nu este calculat în PIB, dar mă face să zâmbesc.
Discuțiile lungi cu prietenul și stimatul profesor universitar de economie valorează mult mai mult decât cei patru euro pentru cafeaua servita împreună.
Conversația și râsetele cu prietenul de la opera, care îți explică de ce acustica teatrului San Carlo este cea mai bună din lume, în timp ce el pregătește spaghete cu roșii în cămașă albă fără să se murdărească (cum face ?) în timp ce iubita lui practica tehnici kungfu cu riscul de a sparge farfuriile, nu pot fi calculate din punct de vedere al PIB, dar au o valoare imensa.
Discutiile lungi, la momentele cele mai disperate, cu prietenul X, care s-a implicat ani de zile în instituții (și cu atât mai mult în societate) pentru a afla ce se întâmplă în “piață”, nu produc PIB, dar și acestea au o valoare mare.
Și iarăși, conversațiile de la 3 dimineața sub un cort suspendat de un copac, inimile de lapte din barurile mele de referință, fie ele de lângă casă, în Italia sau cele din Haga, zâmbetele prietenului meu maestro ciocolatier care mă face sa gust delicatesele lui, prietenul din Constanta sau Toscana care de Craciun iti trimite surpriza, vinul lui pretios si romantic bio, amestecurile magice pe care ma face sa le gust prietenul prajitor, pasiunea pe care o transmite femeia de televiziune blonda, proprietarul restaurantului care își indeamnă bucătarul să mă facă să descopăr de fiecare dată o nouă mâncare, prietenul scriitor care mă sună pentru a-mi spune că vrea să-mi ofere cea mai recentă carte a lui, cuvintele profesorilor de arta sau sport, zâmbetele prietenilor care sunt proprietari, toți artiștii prieteni cu activitățile lor frumoase… si pe toate pe care le-am uitat pentru că sunt atât de multe, acestea nu intră în calculul PIB-ului, dar mă fac mai bogat.
Acesta este motivul pentru care nu putem continua să ne gândim la o societate în care vorbim doar despre PIB și activități esențiale sau neesențiale, privat sau stat, bugetar sau sarac.
Și în orice caz, chiar și pentru cei care au o viziune mai puțin romantică asupra economiei decât a mea, daca doar turismul în Italia valorează 13% din PIB, și în Italia turismul se face și pentru lucrurile despre care am tot scris, la noi unde sunt? Toate acestea care conduc la alte cifre importante ale PIB-ului…
O reflecție inspirată de jurnalistul Lorenzo Lombardi
