Pastila zilei #220: Putea fi pace, dar au ales războiul
În urmă cu câteva zile, pe 16 aprilie, foarte autoritara revistă „Foreign Affairs” a publicat un articol care pune capăt tuturor discuțiilor despre intențiile lui Putin de a invada Europa, de a ajunge la Lisabona, pentru a-si adăpa caii în bazinele Sfântului Petru, şi cu aceasta şi la relativa reacţie războinică din partea europeană.
Articolul este semnat de un profesor la Centrul Henry A. Kissinger pentru Afaceri Globale de la Școala Johns Hopkins de Studii Internaționale Avansate și de un membru al grupului de reflecție RAND, fost Senior Fellow pentru Rusia și Eurasia la Institutul Internațional de Studii Strategice… cam creme de la creme de la Atlantic Hawks.
Articolul reconstituie, cu documente, desfășurarea unei negocieri între Putin și Zelensky (între delegațiile respective) din 28 februarie 2022 (nici măcar la o săptămână de la invazia rusă!) până la sfârșitul lunii aprilie. Negocierea a avut loc parțial în Belarus și parțial în Turcia.
Această negociere fusese deja menționată de mai multe ori, inclusiv de către Putin însuși, care a arătat un proiect al acesteia liderilor națiunilor africane și fostului premier israelian Bennett.
Evident, puternicele apărări anti-dezinformare ale jurnalismului nu reușiseră să ridiculizeze aceste știri drept „știri false”.
Între 29 martie și 15 aprilie, partile au ajuns la un acord maxim, care prevedea ca Ucraina să rămână un stat permanent neutru și non-nuclear, să renunțe la apartenența la NATO și, în general, la alianțe militare, să nu permită stabilirea bazelor militare sau a trupelor străine pe propriul său pământ.
Problema Crimeii a fost menționată prin propunerea unei soluționări pașnice a disputei în următorii 15 ani.
Rusia a acceptat aderarea Ucrainei la UE.
Pentru Donbas, valabilitatea acordurilor de la Minsk (II) a fost restabilită, odată cu recunoașterea unei largi autonomii regiunilor de limbă rusă din cadrul statului ucrainean.
Acordurile au esuat brusc în a doua jumătate a lunii aprilie, în timp ce semnarea proiectului părea să fie aproape. Partea americană la negocieri a fost sceptică din exterior, dar descoperirea vine după vizita lui Boris Johnson, pe atunci prim-ministru britanic, care se laudă cu mesajul „Luptă împotriva Rusiei până când se obține victoria”. Negocierile s-au întrerupt la scurt timp după. La această evoluție au contribuit si masacrul de la Bucha si retragerea trupelor rusești din apropierea Kievului, care a fost luată drept un semn de slăbiciune.
În acest moment, Occidentul apasă unilateral pe acceleratorul aprovizionării cu arme, respingând orice acord. Și este evident pentru toată lumea că, fără o acoperire/garantie completă a Occidentului, Zelensky nu ar fi renunțat niciodată la negocieri.
Evenimentele de cotitură, cum ar fi distrugerea North Stream 2, trebuiau încă să vină (26 septembrie 2022).
Când au început negocierile, numărul morților pe câmpul de luptă era încă mic, încă nu fuseseră masacre precum cel de la Mariupol (mai 2022).
Ceea ce penalizează definitiv acest raport este lanțul de responsabilitate pentru o catastrofă anunțată.
Ucraina este astăzi un morman de moloz, cu o populație redusă cu cca 40% de la independența din 1991.
Europa se află în plină dezindustrializare, cu „locomotiva” germana oprita, cu industriile mutate în SUA pentru a rămâne competitive dpdv al costurilor energetice, iar întregul conglomerat de producție european este dependent/legat de aprovizionarea americană.
Puținii bani rămași în circulație în Europa sunt pe cale să fie alocați într-o nouă cursă a înarmărilor care va arde ultimele resurse în focul sterp al unui război (actual sau potențial).
Și toate acestea au fost decise de Washington și afiliații săi, cu colaboraționismul celei mai proaste clase conducătoare din istoria europeană și cu sprijinul entuziast al mass-mediei noastre simbolice, care susțin războiul încă din prima zi și continuă să o facă.
Dacă există un iad, cine îl prezidează va trebui să promoveze un plan extraordinar de construcție în curând.
