Pastila zilei (65): muratura, digitalizarea si covid-ul
Azi am mers la Recom. Cu 45 min inainte de ora deschiderii, am fost al 10lea; coada e afara, cu semne de distantare pe trotuar. Cand s-a facut ora 8, erau cel putin 25 in line. La intrare trebuie sa ai completat formularu’ ala cu covid-ul, cu da/nu. Se da drumu’, apare nea Ion cu termometru’; imi ia temp prin aer, on the go… am vreo 35 grade, dupa aparat…, dau formularu’ cu covidu’ si intru. Lumea fuge pe scari. Ajung la 3lea la mini-randul din fata unui ghiseu expres. Am de depus cererea si inca doua foi (mai am cateva copii, just in case). Cand imi vine randul, muratura acra imi arunca dosarul inapoi motivand ca n-am perforat hartiile pe margine, pentru indosariere (erau in folie, iar folia in dosar cu sina). Avea capsatorul langa ea, dar imi spune sa merg la registratura/informatii. In fine, ma duc acolo, perforez, le pun sub clema si revin. Evident, stau din nou la coada; tot al 3lea. Peste cateva minute, muratura imi ia din nou dosarul. Imi spune ca optiunea cu emailul (pentru decizie) nu e valabila, desi e pe formular (modifica ea cu solutie alba) — deci am de facut inca un drum. Ultima data, prin martie, o alta ghiseista imi ceruse copii dupa orice si imputernicire — desi eram fizic acolo, in calitate de admin; acum nu mai e nevoie. Rade in dispret (parerea mea). N-are timp sa scoata duplicatele, asa ca le rupe pe margine si mi le arunca inapoi. Tu, adica eu, stai pe bancuta, alaturi si intinzi gatu’, sa vezi daca te intreaba ceva. Iei CI, foile rupte, biletul de ridicare si gata. Concluziile le trage fiecare. Asta e marea reforma in serviciile publice…
Cat despre timpul petrecut in plus in cladire, la cozi si alergand incolo si incoace, plus a doua vizita la Recom, in cursul saptamanii viitoare, pentru a-mi ridica decizia, in contextul covid-ului… Ca si o remarca, cand am fost in martie, pentru a ridica o alta decizie, a trebuit sa astept mai mult de o ora, pentru ca la ora trecuta in biletul de prezentare (14:00) nu erau pregatite hartiile; in plus, am stat la coada in repetate randuri, impreuna cu inca cativa, ca sa intrebam daca au venit deciziile. Pana am ajuns inapoi la birou mai trecusera patru ore.
Romania, Bucuresti, anul 2020. Digitalizare? Hai sa fim seriosi, suntem in epoca bananei verzi si a maimutei.
